top of page

Imagistică

Computer Tomograf

rx.jpg
Radiografia clasică 


     Atât CT, cât și radiografiile convenționale  fac fotografii ale structurilor interne ale corpului. În radiografiile convenționale, structurile se suprapun. 

​

     De exemplu, coastele se suprapun plămânului și inimii. Într-o radiografie, structurile de interes medical sunt adesea ascunse de alte organe sau oase, ceea ce face diagnosticul dificil

​

             În timpul imagistică CT, un tub cu raze X se rotește în jurul pacientului, astfel încât mai multe imagini sunt colectate din mai multe unghiuri. Aceste imagini sunt stocate într-un computer care le analizează pentru a crea o nouă imagine cu structurile de deasupra îndepărtate.

​

            Imaginile CT permit radiologilor și altor medici să identifice structurile interne și să le vadă forma, dimensiunea, densitatea și textura. Aceste informații detaliate pot fi folosite pentru a determina dacă există o problemă medicală, pentru a furniza amploarea și locația exactă a problemei și pentru a dezvălui alte detalii importante care pot ajuta medicul să determine cel mai bun tratament. Imaginile pot arăta, de asemenea, dacă nu este prezentă nicio anomalie.

LINK

Computer Tomigraf
Într-o imagine CT, structurile suprapuse sunt eliminate, făcând mai evidentă anatomia internă.

QCT (Computer Tomografia Cantitativă-pt Osteoporoza)

osteo 2.png
Ai dureri de spate neexplicabile la peste 40 de ani?
Ai observat că ai scăzut în înălţime?

            Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacienții cu osteoporoză sunt femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, și chiar și mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.

Tomografia computerizată cantitativă-QCT

             Este o metodă de măsurare a densității minerale osoase folosind scanarea cu raze X cu un computer tomograf a unor regiuni osoase cu o componentă importantă de os trabecular. Initial, a fost scanată coloana vertebrală lombară.

             CT cantitativă a fost inventată la Universitatea California din San Francisco în 1970 de profesorii Douglas Boyd și Harry Genant. În 1980, ei au folosit CT cantitativă pentru evaluarea coloanei vertebrale, lansând și noțiunea de "CT cantitativă" (QCT).

             QCT măsoară densitatea minerală osoasă raportată la volum. Valorile obținute în urma măsurătorilor sunt exprimate în g/cm3. Această metodă nu depinde de mărimea osului. Măsurarea se face prin compararea valorilor obținute la pacientul examinat cu valori standard pentru sexul și vârsta respective și prin compararea valorilor densității minerale osoase prezente ale pacientului cu valorile obținute la evaluări QCT anterioare ale aceluiași pacient.

            La nivelul coloanei vertebrale lombare, QCT măsoară densitatea minerală osoasă doar a osului trabecular din interiorul corpului vertebral. Osul trabecular are o activitate metabolică de 8 ori mai mare decât osul cortical. De aceea, el este afectat mai repede și mai mult de boală comparativ cu osul cortical. 

            Celelalte metode de măsurare a densității minerale osoase evaluează o mixtură de os trabecular și os cortical. Modificările densității minerale osoase trabeculare la nivelul coloanei vertebrale lombare după menopauză sau după un deficit estrogenic, apar mai repede decât în orice altă regiune a scheletului, inclusiv față de modificările osoase totale (trabeculare și corticale) la nivelul coloanei. Deci QCT evidențiază cel mai devreme pierderea de os în primii ani după menopauză.

           Măsurarea densității minerale osoase poate fi făcută cu un CT tomograf standard dar care este înzestrat cu un soft special dedicat QCT. CT tomografele moderne pot calcula nu numai densitatea minerală osoasă a osului trabecular dar și pe cea a osului cortical sau chiar densitatea minerală osoasă globală (trabeculară și corticală).

          Timpul de examinare este de 10-15 minute iar doza medie de iradiere a pacientului este de 60 de microSv.

           Datele statistice arată că doar 5% dintre evaluările densității minerale osoase sunt făcute cu                   QCT, cu toate că spitalele din orașele mici dispun mai degrabă de un CT tomograf, folosit de obicei pentru cazurile de traumă, decât de un aparat RMN.

 

Avantajele QCT:

​

  1. - măsurarea densității minerale osoase prin QCT la nivelul coloanei vertebrale lombare și al șoldului este mai fidelă decât DXA pentru că nu este influențată de modificările degenerative (osteoscleroză, osteofitoză), de calcificări vasculare și de alimente și medicamente ce conțin cantități semnificative de calciu.

  2. - QCT este cea mai bună metodă de monitorizare a turnover-ului osos și, în consecință, a eficienței tratamentului. Pierderea medie de os trabecular este de 2,6% pe an la nivelul coloanei, mai mare decât pierderea medie globală de os (trabecular și cortical) care este de 0,8% pe an. De aceea, modificările minime ale densității minerale osoase ce pot fi măsurate de QCT, permit repetarea investigatiei la 2 ani, în timp ce tehnica DXA poate decela modificările minime ale densității doar după 3,5 ani.

  3. - abilitatea de a separa osul cortical de osul trabecular

  4. - evidențiază densitatea volumetrică în mg/cm3. În cele mai multe cazuri, o modificare de 8-10 mg/cm3 a densității minerale osoase este semnificativă și indică un trend evolutiv. Femeile care se află la 1-3 ani postmenopauză au o pierdere medie de 7 mg/cm3/an, la nivelul corpilor vertebrali lombari.

- QCT are o capacitate mai bună de diagnosticare a fracturilor osteoporotice și a osteoporozei comparativ cu DXA, fapte ce fac ca QCT să devină "standardul de aur" în măsurarea densității minerale osoase.

Indicațiile QCT:

  • - femeile cu vârsta peste 65 ani și bărbații cu vârsta peste 70 de ani asimptomatici

  • - femeile mai tinere de 65 de ani cu factori de risc pentru osteoporoză pe baza anamnezei și a examenului clinic: deficiență estrogenică, antecedente maternale de fractură de șold după vârsta de 50 de ani, greutate redusă (< 57 kg), istoric de amenoree de peste 1 an până la vârsta de 42 de ani.

  • - femeile mai tinere de 65 de ani sau bărbații mai tineri de 70 de ani care au următorii factori de risc: 

    1. fumători, 

    2. pierdere de înălțime cu cifoză toracică,

    3.  fracturi de pumn, șold, coloană sau de humerus proximal ce apar la traumatisme mici, 

    4. corticoterapie mai mult de 3 luni, 

    5. tratament cronic cu anticonvulsivante,